Sunt Livia Vasile-da Conceicao, jurnalist de profesie, mama a unui baietel Minunat si o pasionata de lectura, de cartile scrise de oameni haraziti cu un DAR aparte, de oameni de calitate si cu bun simt.

Imi doresc sa readuc in atentia dvs, a cat mai multor romani plecati peste hotare, CARTILE de calitate, menite a va motiva si sustine in iuresul cotidian, nebun, al adaptarii la o noua societate, la noi reguli.

Nu ezita sa imi scrii ce iti doresti sa citesti sau sa recitesti, sa simti mirosul cărților vechi sau noi, pentru că ele ne leagă de amintirile noastre, ne mentin in Prezent pentru a ne putea cladi viitorul. Poti face o pauza de cateva momente? Raspundeti la aceste intrebari: Alergam sa realizam ce?Cum vedeti viitorul copiilor dvs? Cum ne-am putea construi acel ACASA, fara sa ne uitam radacinile, limba materna?

M-au captivat aceste randuri, semnate Octavian Paler, in cartea sa:

“ Viata pe un peron”: “Poate si viata e asa. Mergem intr-un cerc, in jurul unui punct pe care nu-l vedem si care totusi, poate e aproape, foarte aproape.” “Inchipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…”